Înserarea coboară dinspre Muchea Stupinii însoțită de freamătul unui vânt, ce se preumblă pe deasura vârfurilor pădurii de salcâm din Valea Tutunii, și se insinuează încet, încet punând stăpânire pe satul natal al lui Făt Frumos…
Nevăzutul enigmatic al nopții domină liniștea misterioasă a coclaurilor pișcate de ger. E iarnă, e noapte cu o lună plină peste care cortinele tuciurii ale norilor , în goanna lor spre nu știu unde, se inchid sau se deschid amestecând succesiv revărsarea de lumină și umbră , sporind ca într-un joc de copii taina nopții, spiritul ei de necuprins, înfrigurarea adâncă a opririi ființelor spre odihnă.
Tot satul e în pregătire, se apropie venirea Moșului Crăciun. În casa Ilenei Cosânzene s-au pregătit cu sârg decorațiunile pentru bradul de Crăciun și se așteaptă venirea lui Făt Frumos, care este navetist la oraș, pentru a ajuta la ridicare lor. Până atunci copiii lor se ocupă de plasarea în pom a globulețelor colorate, alese de fiecare după preferințe. Surpriză! Sosește microbuzul. Două umbre care duc un sac se desprind dintre călători îndreptându-s spre casa lor. E Făt Frumos cu băiatul lui cel mare venit în vacanță. Copiii privesc mirați pe fereastră. Oare ce o fi în sac? Ce să fie? Coronițe de Crăciun! Mâine este zi de colinde iar copiii vor duce la toate casele câte o coroniță pe care gazdele o vor plasa pe ușa de la intrare în întimpinare Moșului! Răsplata sătenilor va veni după aceea. Bucuria, zarva și îmbrățișările se potolesc, oboseala pornește de la cel mic, care a adormit deja privind fascinat decorațiunile pentru bradul de Crăciun, globulețe multicolore și Coronițele Crăciun …Ileana se lăsă tandru cu capul pe umărul lui Făt Frumos care o strângea de mijloc, și îi șopti complice: ”fi cuminte, e încă post”!
