miercuri, 23 ianuarie 2008

Satul erotic

Din fragedă pruncie am observat situaţii si discuţii la care nu aveam acces. De exemplu, Rada, femeia de 20 de ani care indeplinea diverse sarcini gospodaresti la noi acasă prin 1943-45, nu ma lasa sa privesc intre picioarele ei niciodată si, de cateori se aseza undeva, isi tragea repede fota cu cămaşa lung peste genunchi albi ascunzandu-şi chiar gleznele. Deducţia logica a copilului de 4-5 ani a fost ca acolo se ascunde ceva, asmuţindu-mi curiozitatea infantilă simultan cu o emotie indefinită. Am incercat in cateva randuri sa mă postez sub scara care ducea in pod dar mama, prevenitoare m-a luat la zor: ce cuţi acolo, vrei să se rupă scara peste tine? Am fugit speriat. Era război, ştiam de bombe şi explozii, hotărat lucru, am cugetat, acolo e ceva periculos!

Neastampărat din fire, avid după noutăţi, sfatuindu-mă cu prietenul meu Liviu, care mi-a spus cum a procedat el cu ţaţa Vergina, vecina lui, am plecat cu Rada la fantană. In zi de vară senină, urmand-o la caţiva paşi, priveam tălpile ei agere care lăsau urme in praful drumului şi alcătuirea plăcută privirii a gleznelor, deasupra cărora marginile in colţuri ale cămăşii de sub fotă, acopereau sau dezveleau imaginea piciorului ascuns privirii. Am sosit in apropierea ei cand a inceput sa desfaşoare sfoara pentru a trimte găleata in fundul fantanii. Intuiesc situatia şi la a doua coborare a galeţii, pentru că tot imi spunea să stau departe de colacul puţului, m-am retras in sptele ei pe vine, iar cand s-a aplecat să plimbe găleţca, să ia apă, am bagat capul printre picoarele desfacute un pic privind in sus. Mai intai m-a frapat deosebirea dintre genunchiul peste care scăpasem de multe ori ochii si incheietura ce o zaream acum pentru prima data, albă vineţie, cadrilată. Impins de curiozitate, am ridicat ochii si capul dar, neatent, am atins un picior. Nenorocire! Rada s-a speriat, a sărit in sus scăpand găleata in fantană dar prinzandu-mă sub fustă. Panicat, am dat să fug dar mă prinsese intre pulpele picioarelor ei si o striga pe mama. Ciudat e că nu mai ştiu ce reacţie au avut părinţii mei, in schimb reţin agitaţia ce a urmat: du-te fuga la tătica si cere-i racu, mi-zis mama, apoi unul din unchii mei, parca nea Tică, a scos găleata din fantană, prinzand-o cu carligele racului şi, razand catre mine, mă tot intreba: nu te-ai fript nepoate? Cu aceasta, enigmele copilariei se conturau iar dorinta de a le dezlega devenea maladiva. Peste vreo trei ani, mă aflam la nea Tomiţa. Maria, fata lor din casă, o grabiceancă de la Carlig, indesată şi pieptoasă işi facea de joacă cu mine un ţangău, ciupindu-mă şi, la un moment dat, mă tranteşte pe duşumea, aplecandu-se cu pieptul peste faţa mea zicand: te omor mă, Didulică. Am inceput să ţip, fata a fugit, tanti Florica vine incruntata: de ce ţipi, mă, ce-ţi trebuie Marie? Iţi spun eu, asta-i trebue, zise nea Tomţa, mişcand mana stangă cu pumnul strans in sus si in jos, indoită din cot. Mi-am dat seama, stanjenit, că nu trebuia să ţip. Mai tarziu, am vazut că atat colacul de la fantană cat, mai ales, duşumeaua, puteau fi utilizate in scopuri paşnice si plăcute. Incepuse să-m mijeascaă tuleile...
Că oamenii, bărbaţi şi femei, se iubesc, facand dragoste de la Adam şi Eva, nu mai e nici un secret. Niciodată intensitatea focului, parfumul iubirii şi jăratecul din călcaie nu se va găsi la oraş! Eroticul rural e curat, cu miros de fan şi ecologic! Cel din bar, hotel, sau gangul dintre blocuri, are iz infracţional, miros de tutun sau iz de pubelă. Iubirea la sat e vesnică de vreme ce ţaţa Ioana la 78 de ani şi Petrică, un siguratic, pensonat pe caz de boală "se ingădue si ei", cum zice lumea. Dom'le ne laşi ,ce nu vezi matrimonialele,... o să mi se replice. Tocmai aici e deosebirea la oraş, totul e la vedere, e cancan şi spectacol, la Gura Văii mai e un boschet, o valcea, o capiţă sau o fanărie. Chiar şi in perioada iniţiatică fetele mai mari îi învăţau pe baieţi aţică, adică prindeai mai multe capete de aţă , le îndoiau în mană si fiecare apuca un căpătai. Desfăcea mana şi începeau pedepsele: sărut-o pe Tiţa, sărut-o pe Vica sau pe Miţa, insă totul era ferit de privirile trecătorilor, iar noi băieţi nu povesteam nimic acasă! Secretul acesta parcă ne făcea mai mari, mai puternici şi îndrăzneţi. Ii priveam cu interes pe cei mai mari, fără să-i iscodim dar ştiam că, intr-o zi, îşi vor lua o fată şi o vor duce acasă, devenind nevasta lor. O fecioară, la ţară, devenea femeie, după ce spirala inflăcărării erotice le ajugea de la tălpi in creştetul capului, diagnosticată sigur de ţaţa Păuna: i s-au aprins călcăile după el, n-ai ce-i face!
Aveţi dreptate, acum la ţară e digile, dolcele , etc. cu programele lor erotice şi chiar mai mult. Aşa e, dar tot au rămas iarba, fanul, tufişul, boldanul... Un bărbat la ţară trebuie să tină cont ca azi în fiecare casă eu un observator paparazzi. Dacă vrei să-ţi faci publicitate despre potenţă stai de vorbă cu o femeie pe drum că ăla eşti! Ei bine, cred că a inceput, pe acest plan urbanizarea ruralului. La noi partea veselă a acestui proces este dragostea dintre Ghiorghiţă şi Lăcrămioara... Probabil o vom povesti la vară.


6 comentarii:

Povesti de adormit oamenii mari spunea...

Am raaaaaaaaaaaas... sa lesin. Va rog sa ma credeti. Tare frumos mai scrieti, iar intamplarile astea, petrecute de dumneavoastra, si modul in care le povestiti ma fac sa cred ca vad un film romanesc vechi.
Va citesc de fiecare data, astept cu nerabdare sa scrieti povesti noi, si cum i-am zis si nasului meu de multe ori ma lasati fara cuvinte. :-)
Abia astept povestea dintre Ghiorghita si Lacramioara...

"Rada, femeia de 20 de ani care indeplinea diverse sarcini gospodaresti la noi acasă prin 1943-45, nu ma lasa sa privesc intre picioarele ei niciodată si, de cateori se aseza undeva, isi tragea repede fota cu cămaşa lung peste genunchi albi ascunzandu-şi chiar gleznele. Deducţia logica a copilului de 4-5 ani a fost ca acolo se ascunde ceva, asmuţindu-mi curiozitatea infantilă simultan cu o emotie indefinită."


:))=))

Anonim spunea...

:)) aur !

Razvan C spunea...

V-am adaugat in lista de bloguri citite in fiecare zi.
Povestile si stilul sunt cu adevarat deosebite.
Tineti-o tot asa!

Mărtutza spunea...

Sunteti un mare povestitor! Probabil ca nepotii dvs. se mandresc cu un bunic blogger, care pe deasupra are si un car de talent!
Felicitari pentru curaj si pentru deschidere!

Anonim spunea...

Asetptam cu nerabdare urmatorul articol!

George Chiriacescu spunea...

Felicitari pentru post, mi-a adus aminte de povestile tatalui meu despre viata la tara si servitorii din gospodarie. De acum aveti inca un cititor fidel:)