In spatele frontului (3)

Ingramadirea în jurul lui în acea ocină de captivitate voluntară, era de tablou. Toţi cu urechile ascuţite şi gâturile întinse, cu respiraţa întretăiată îşi inventariau propriile probleme cătând să-şi găsească rostul în marea confuzie si frica creată după ce primul grup de ruşi a intrat în sat. ”Tu ce ai Fănele?” se repezi în şoaptă Puica la urechea soţului ei. ”Nu se ştie ce va fi”,răspunse acesta luând-o din nou în brate şi rotind oarecum stingherit, privire peste cei din vâlcea. ”Ia spune ostaş” îl cerceta dom' Filipescu pe Gigi, intinzându-i mâna şi schiţând un salut ca de la un ofiţer în rezervă, pentru turpă. ”S-a rupt frontul la Podul Iloaiei si a scăpat cine a putut, ce mai, a fost prăpăd!”, replică acesta, pe un ton cazon, privind într-o parte ca şi când nu trebuie să ştie toată lumea amănuntele. ”Au, aoileu, a, of, o ce ne facem, au intrat in sat”, smiorcăi mai departe coana Sofiţa, stimulând oftatul şi plânsul celor din jur în timp ce Aurora, il strânse discret pe Gigi de mână. ”Te spun lui Tică” râse acesta fără să-şi facă probleme de situaţia din jur. Nuşa se înfipse şi ea mai spre faţa lui zicându-i: ”da pe mine cui mă spui?” ”Ştii tu”, o ciupi el facându-i cu ochiul.